Amintiri în palme - страница 2

Prin copacii goi.

Îmi imaginez…

Că umblam prin parc,

Astă-vară, noi.

Chiuie pe vânt,

În geam somnoros,

Idealuri noi…

_______________________

Noi suntem un râs

Mângâiat în cer

Pe motiv de ploi…

***

Nopţile lungi cu pastile şi Biblie

Nopţile – dungi pe poala celestă

Omul devine o figură nevizibilă

Când duce viaţa pe fund…

***

Istoria este integrarea a diverselor procese în spectrul liniar pre numele – timp. Iar timpul e ecvivalent unei prizme, edificiate de trei îndemânatici: trecut, prezent şi viitor.

***

Pentru ca totul să se termine

Pentru ca să mă simnt mai puţin singur

Nu-mi mai rămâne decât să-mi doresc

Cât mai mulţi spectatori

Şi să fiu primit de ei

Cu strigăte de ură…

***

Singur, sunt sigur că aşa mi-a fost scris.

Mi-aş da toata durerea la schimb pentru implinirea unui vis.

E trist! Şi tu eşti trist, dacă m-asculţi pe mine.

Copile, fă ceva să iţi fie măcar ţie mai bine

Şi nu-ţi fă griji, dacă vei pierde tot ce ai adunat o viata, iţi las un loc de veci lânga poeţi

morţi dar incă-n viaţă..

Invaţă să nu-ţi păstrezi sufletul in gheaţă

Ieşi in faţă

Căci la sfârşit e doar un cimitir şi multă ceaţă…

***

Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât imi eşti de dragă…

***

Un vânt iernatic… Umed şi rece

Bătea c-o jalnicie de copil

Din satul ameţit de ceaţa

Fulgilor rătăcitori....

Din văzduhul cenuşiu

Picură atâta singurătate

Că pare sufletul împovărat.

Şi plămădit de pustietate.

Pe aripile îndelungate

Aducea zvonuri

De gemete înăbuşite

Zilelor condamnate…

Te opreşti…

Lumea pare

O stinsă lumânare

De-o plumbă culoare…

***

O lumină firavă

De primăvară

În cerul de ţeavă

C-o formă gravă

Sau transparentă

În sens – inocentă

Se topea lent

În amurg violet

Şi asfinţitul plângea

Pe umărul norului

Ce fumega

Ş-apoi atingea

Văzduhul limpeziu

....atât de viu…

Ce-mi spune să fiu

O rudă, ori fiu

Soarelui griu

Lanului de grâu

Dar eu sunt un om

Adus în acest vis

În trupul de pom

Şi-am fost ucis

De apostoli în casă

Lângă fereastră

Unde valuri de noapte

Spumegaseră-n şoapte

Că neantul e-un fluviu

Ce se scrijela-n piatra

Steclelor colorate.

***

Sunt un nimic fără de tine

Sunt aceea ce ţi-am spus..

Sunt un nimic fără de tine

Adesea îmi ridic ochii sus

Spre poala adâncă a cerului…

Respir greu… mai des iau pastile..

Din când în când adorm

Spre dimineaţă..

Beau multă cafea

Să-mi fie noaptea fără somn..

Dar zilele ca nişte lanţuri

Prin preajma mea repede zbor.

Sunt un nimic…

Doar Dumnezeu

Mă vede încă viu

Chiar dacă am slăbit până la coaste

Chiar dacă faţa-mi e palidă

Şi ciarcănile-s prezente mereu

Sunt un nimic

Şi fără de tine-mi este greu…

Cât chinul ăsta mă va coaste?..

În ce valută mă voi răsplăti?

Fumez mai rar…căci fumul nu ajută

Mai rar visez ceva interesant